Articole stiintifice

Stiinta din spatele meditatiei

http://www.sciencedaily.com/releases/2012/10/121029161452.htm

ScienceDaily (Oct. 29, 2012) — Achieving mindfulness through meditation has helped people maintain a healthy mind by quelling negative emotions and thoughts, such as desire, anger and anxiety, and encouraging more positive dispositions such as compassion, empathy and forgiveness. Those who have reaped the benefits of mindfulness know that it works. But how exactly does it work?

Researchers at Brigham and Women’s Hospital (BWH) have proposed a new model that shifts how we think about mindfulness. Rather than describing mindfulness as a single dimension of cognition, the researchers demonstrate that mindfulness actually involves a broad framework of complex mechanisms in the brain.

In essence, they have laid out the science behind mindfulness.

This new model of mindfulness is published in the October 25, 2012 issue of Frontiers in Human Neuroscience. The model was recently presented to His Holiness The Dalai Lama in a private meeting, entitled “Mind and Life XXIV: Latest Findings in Contemplative Neuroscience.”

The researchers identified several cognitive functions that are active in the brain during mindfulness practice. These cognitive functions help a person develop self-awareness, self-regulation, and self-transcendence (S-ART) which make up the transformative framework for the mindfulness process.

The S-ART framework explains the underlying neurobiological mechanisms by which mindfulness can facilitate self-awareness; reduce biases and negative thoughts; enhance the ability to regulate one’s behavior; and increase positive, pro-social relationships with oneself and others-all-in-all creating a sustainable healthy mind.

The researchers highlight six neuropsychological processes that are active mechanisms in the brain during mindfulness and which support S-ART. These processes include 1) intention and motivation, 2) attention regulation, 3) emotion regulation, 4) extinction and reconsolidation, 5) pro-social behavior, and 6) non-attachment and de-centering.

In other words, these processes begin with an intention and motivation to want to attain mindfulness, followed by an awareness of one’s bad habits. Once these are set, a person can begin taming him or herself to be less emotionally reactive and to recover faster from upsetting emotions.

“Through continued practice, the person can develop a psychological distance from any negative thoughts and can inhibit natural impulses that constantly fuel bad habits,” said David Vago, PhD, BWH Functional Neuroimaging Laboratory, Department of Psychiatry, and lead study author.

Vago also states that continued practice can also increase empathy and eliminate our attachments to things we like and aversions to things we don’t like.

“The result of practice is a new You with a new multidimensional skill set for reducing biases in one’s internal and external experience and sustaining a healthy mind,” said Vago.

The S-ART framework and neurobiological model proposed by the researchers differs from current popular descriptions of mindfulness as a way of paying attention, in the present moment, non-judgmentally. With the help of functional MRI, Vago and his team are currently testing the model in humans.

This research was supported by the Mind and Life Institute, Impact Foundation, and the National Center for Complementary and Alternative Medicine at the National Institutes of Health (5-R21AT002209-02).

Advertisements
Pentru parinti

Atelier/ Workshop copii

Sa ne jucam impreuna!
(dezvoltarea competentelor socio-emotionale la prescolari)

Aveti un copil timid, care nu stie sa-si faca prieteni, care nu se joaca frumos cu cei de-o seama sau care nu stie sa-si exprime adecvat emotiile? Atunci, atelierele noastre de grup, coordonate de specialisti in psihologia dezvoltarii, ii vor fi de mare ajutor!
In cadrul acestor ateliere urmarim dezvoltarea competentelor sociale si emotionale prin activitati distractive si artistice.

Ce vor invata copiii?

– Sa constientizeze emotiile proprii si ale celorlalti.
– Sa-si exprime adecvat emotiile.
– Sa identifice consecintele emotiilor.
– Sa-si regleze emotiile dezadaptative
– Sa sesizeze probleme si sa gaseasca solutii la probleme.
– Sa dezvolte comportamente pro-sociale.
– Sa initieze interactiuni cu ceilalti copii.
– Sa coopereze in joc.

Cand?

De doua ori pe saptamana, timp de o luna, in sesiuni de o ora si jumatate, copiii se vor juca si vor interactiona constructiv, astfel incat sa-si imbunatateasca abilitatile sociale si emotionale.

Unde?

La sediul Asociatiei “Covorasul Fermecat”, situat in Pipera-Tunari, pe strada Emil Garleanu, Nr. 11.

Pentru detalii si programari, va rugam sa ne contactati la:
Telefon – 0722 783 135
E-mail: covorasulfermecat@gmail.com

Va asteptam cu drag! 🙂

Pentru parinti

Grupuri de socializare si terapie copii

Asociatia Covorasul Fermecat

Vrem sa oferim copiilor cu dizabilitati posibilitatea de a urma un program complex de interventii specializate si de a socializa intr-un cadru adecvat. Programul se adreseaza copiilor care au nevoie de mai mult de 3 ore de terapie pe zi.

Prin intermediul acestui program urmarim:

Formarea si dezvoltarea abilitatilor sociale de baza in interactiunea cu copii de aceeasi varsta (comunicare verbala, initativa sociala, dezvoltarea jocului).
Formarea si dezvoltarea de abilitati manuale, artistice (colorat, decupat, pictat).
Exersarea abilitatilor necesare pentru realizarea independenta a rutinelor zilnice.
Formarea si exersarea abilitatilor psihomotrice generale prin exploarea mediului.

Grup tinta: copii cu varsta intre 3 si 5 ani cu tulburari/intarziere de dezvoltare.
Durata: 6 luni.

Copiii vor beneficia de sedinte individuale si de grup (4-5 copii), 5 zile pe saptamana, 4 ore pe zi. Vor realiza:
Interventie timpurie;
Logopedie;
Kinetoterapie;
Terapie ocupationala;
Art-terapie;
Socializare.

Pentru inscrieri si alte detalii, ne puteti contacta la:

Telefon: 0722 783 135
E-mail: covorasulfermecat @ gmail.com
Adresa: Pipera-Voluntari, judetul Ilfov
Str. Emil Garleanu, Nr. 11, bl. C2(A), ap. 1

Cursuri, workshop-uri si conferinte

Pedagog de recuperare ANCAAR

 http://autismancaar.ro/noutati-2/cursuri/program-de-formare-pedagog-de-recuperare/

Centrul de Formare Profesională al Universității Spiru Haret și Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR) organizează în București în perioada 10 noiembrie – 9 decembrie 2012 programul de specializare pentru „Pedagog de recuperare”, cod COR 333003, autorizat de Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților (CNFPA).

Programul este în curs de acreditare la Colegiul Psihologilor din România (comisia din 9.11.2012).

Tematica cursului cuprinde 60 de ore, împărțite în  34 de ore de teorie şi 26 de practică, cu următoarele module:

Programările modulelor  aici

 

Introducere în Tulburările din Spectrul Autismului
Diagnosticarea TSA
Evaluarea beneficiarului şi stabilirea planului de lucru individualizat
Coaching evaluarea copilului cu TSA
Preterapia
Metoda de lucru ABA (analiza comportamentala aplicata)
Terapia prin joc + Integrarea in colectivitate
Introducere in PECS (sistem de comunicare prin pictograme)
Tehnici de comunicare alternativa
Organizarea activităţilor în lucrul cu persoanele cu TSA. Teacch şi Give me 5
Coaching planuri individualizate-studii de caz
Interventia logopedica
Metoda Eu sunt special
Managementul crizei
Controlul manifestărilor sexuale ale persoanei cu TSA
Terapia ocupationala
Rolul grupului de suport pentru aparţinătorii persoanelor cu TSA.

 

Cursul se adresează persoanelor cu studii medii și universitare care lucrează sau doresc să lucreze în domeniul autismului, psihologilor aflați în formare continuă, logopezilor, asistenților sociali, studenţilor, dar și familiilor persoanelor cu autism, profesorilor sau educatorilor care intră în contact cu persoane cu TSA.

Echipa de traineri îi cuprinde pe cons.ed. Georgeta Crişu (ANCAAR), psih. Lili Covaci (Pyramid Educational Consultants Romania), dr. Florina Rad (Clinica de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului, Spitalul Obregia), lector dr.Simona Marica şi asist.drd. Loredana Bănică (USH).

Programul cursului: ziua 1: 10 noiembrie 2012: 10.00-13.00 și 14.00-17.00; ziua 2: 11 noiembrie 2012: 10.00-13.00 și 14.00-17.00; ziua 3: 15 noiembrie 2012: 17.00-20.00; ziua 4: 16 noiembrie 2012: 17.00-20.00; ziua 5: 17 noiembrie 2012: 10.00-13.00 și 14.00-17.00; ziua 6: 22 noiembrie 2012: 17.00-20.00; ziua 7: 23 noiembrie 2012: 17.00-20.00; ziua 8: 24 noiembrie 2012: 10.00-13.00 și 14.00-17.00; ziua 9: 28 noiembrie 2012: 17.00-20.00; ziua 10: 29 noiembrie 2012: 17.00-20.00; ziua 11: 30 noiembrie 2012: 17.00-20.00; ziua 12: 7 decembrie 2012: 17.00-20.00; ziua 13: 8 decembrie 2012: 10.00-13.00 și 14.00-17.00; ziua 14: 9 decembrie 2012: 10.00-13.00 și 14.00-17.00.

Taxa de participare este 900 ron/cursant, care include suportul de curs, coaching pentru intervenția pe caz și pauzele de cafea.

Pentru înscriere completati formularul (click aici) in 2 exemplare și să fie însoțit de

– copii după cartea de identitate și ultima diplomă de studii

– plata unui avans de minim 200 de ron.

Puteti depune dosarul care sa contina cele de mai sus in orice zi de luni-vineri intre orele 9-12 la Centrul de Practica in Autism, din cadrul Fac. de Sociologie-Psihologie a Univ. Spiru Haret, camera 105, bd. Basarabia 256, sector 3, Bucuresti (langa intrarea Faur, zona statiei de metrou Republica). O harta a locatiei gasiti aici.

Persoana de contact Raluca Ciochină, raluca@rpg-publishing.com, office@autismancaar.ro sau la telefon 0722 393 763.

 

Articole stiintifice

Interventia timpurie in autism si activarea cerebrala

http://www.covorasulfermecat.ro/content/interventia-timpurie-autism-si-activarea-cerebrala

Interventia timpurie in autism normalizeaza activitatea cerebrala la copiii de 18 luni
(Articol tradus partial)

Interventia intensiva si timpurie folosita pentru imbunatatirea abilitatilor cognitive si de limbaj la copiii cu autism normalizeaza si activitatea lor cerebrala si diminueaza simptomele. Cercetatorii spun ca acesta este primul studiu care arata ca interventia timpurie in autism poate normaliza activitatea cerebrala.

“Creierele copiilor mici sunt destul de maleabile si s-a demonstrat anterior ca terapia valorifica potentialul de invatare pe care il are un copil, cu scopul de a diminua efectele negative ale autismului”, spune autoarea studiului Sally Rogers, profesor de psihiatrie si stiinte ale comportamentului si cercetatoare la UC Davis Mind Institute. […]

Studiul a fost publicat online pe 26 octombrie 2012 in Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry; este un studiu clinic controlat, intitulat “Interventia comportamentala timpurie este asociata cu normalizarea activitatii cerebrale a copiilor mici cu autism”. Cercetatorii au aflat ca acei copii cu autism care au beneficiat de interventia propusa de ei au o activare cerebrala mai intensa atunci cand privesc fețele oamenilor, comparativ cu privitul obiectelor. Acesta este un raspuns obisnuit pentru copiii care nu au autism. La copiii cu autism inclusi in studiu care nu au beneficiat de interventia propusa, nu s-a observat acest lucru. […]

Interventia folosita in studiu, numita Early Start Denver Model (ESDM) a fost propusa de Rogers si Geraldine Dawson, autoarea principala a studiului si sustinatoarea activa a Autism Speaks. Terapia are la baza jocul, relationarea, dezvoltarea normala si utilizeaza metode de invatare din analiza comportamentala aplicata. […]

Pentru acest studiu, au fost alesi 48 copii (baieti si fete) diagnosticati cu autism, cu varste intre 18 si 30 luni din Sacramento (California) si din Seattle. Au fost recrutati si copii cu dezvoltare normala, pentru a realiza grupul de control. Proportia baieti-fete a fost 3:1. Autismul este de 5 ori mai intalnit in randul baietilor decat in randul fetelor. […]

Aproximativ jumatate dintre copiii cu autism au primit aleator interventia propusa timp de 2 ani. Participantii au beneficiat aleator de ESDM 20 ore pe saptamana, iar parintii au fost instruiti sa ofere interventia. Ceilalti participanti cu autism au primit alte interventii din comunitate, precum si evaluari, manuale si alte materiale de citit. […]

Unsprezece din cei 15 copii care au primit interventia ESDM (73%) au avut activitate cerebrala mai intensa cand au privit fețe decat atunci cand au privit jucarii. Similar, 12 din cei 17 copii cu dezvoltare normala (71%) au avut acelasi raspuns. Insa, 64% dintre copiii cu autism care nu au primit aceasta interventie au avut raspunsul opus, “autist”: activare cerebrala mai intensa la privitul jucariilor si nu al fețelor. Doar 5% dintre ei au avut activarea cerebrala a copiilor cu dezvoltare normala. […]

“Pentru prima data” spune Dawson, “parintii si practicienii au dovada stiintifica a faptului ca interventia timpurie are impact asupra creierului si a comportamentului la copiii mici. Este esential ca toti copiii cu autism sa aiba acces la o interventie timpurie care sa conduca la efecte benefice pe termen lung”. […]

Puteti citi articolul original aici:
http://www.sciencedaily.com/releases/2012/10/121026125021.htm

Psiholog Claudia Draganescu

Anxietatea la copii si adolescenti, Pentru parinti

Recomandari pentru parintii cu copii anxiosi

Anxietatea este cea mai des intalnita problema emotionala, atat la copii, cat si la adulti. Este important sa fie tratata inca de timpuriu, pentru a nu provoca dificultati semnificative in viata copilului: deteriorarea situatiei scolare, relatii sociale neadecvate, depresie etc. Aproape jumatate dintre copiii care au o tulburare de anxietate, continua sa aiba probleme din sfera anxietatii la varsta adulta.

Vestea buna este ca anxietatea poate fi diminuata, iar parintii joaca un rol important. Mai intai, este esential sa cunoasteti cateva informatii despre anxietate:

1.Anxietatea este, in general, o reactie normala: toti ne ingrijoram la un moment dat in legatura cu ceva. E firesc ca un copil sa se simta anxios inainte de un test.

2.Anxietatea nu reprezinta un pericol. Desi starea aceea de ingrijorare, tensiune este foarte neplacuta, ea descreste inevitabil.

3.Anxietatea este, in general, adaptativa. Ea ne ajuta sa ne mobilizam in fata pericolelor reale, ne motiveaza sa avem performante ridicate, sa fim vigilenti cand traversam strada etc. Fara ea, nu am supravietui.

Asadar, cand ii cerem copilului sa-si infrunte fricile, ii cerem, de fapt, sa-si inhibe un raspuns instinctual la pericol. De aceea este foarte greu!

Cand devine anxietatea o problema? Atunci cand copilul se ingrijoreaza excesiv in legatura cu situatii care nu reprezinta un pericol real. Ingrijorarea excesiva presupune:

–         ganduri negative cu privire la situatie;

–         sentimente neplacute (adesea frica);

–         reactii fiziologice specifice (batai puternice ale inimii, transpiratie, tensiune musculara, dureri de burta, senzatii de ameteala etc.);

–        reactii comportamentale specifice (evitarea locurilor/persoanelor/situatiilor in care copilul se simte rau).

 

Recomandari utile:

*Fiti un model adecvat pentru copil. Deseori, copiii cu probleme de anxietate sunt crescuti de parinti anxiosi si preiau modelul familial de ingrijorare si frica. Pentru a-l ajuta pe copil sa fie mai curajos si sa-si infrunte fricile, este necesar ca membrii familiei:

–  sa se comporte intr-o maniera calma;

– sa nu-l expuna pe copil la propriile lor ingrijorari (“Ce-o sa ne facem cu banii!?”, “Vai, tara asta se duce de rapa!”, “Ce ne facem la iarna daca se scumpeste intretinerea!?”etc.); este bine ca copilul sa stie ca unele lucruri nu sunt asa cum v-ati dori sa fie, insa folositi un ton calm in prezenta lui si incercati sa va detasati emotional de probleme;

– sa nu-i transmita tot felul de mesaje de pericol (“Sa inchizi usa cu cheia ca altfel ne fura hotii!”, “Sa iei note bune la scoala ca altfel ajungi cersetor pe strada!”, “Ai grija sa-ti legi sireturile ca altfel cazi si iti spargi capul!”, “Vai, ce subtire te-ai imbracat! O sa te imbolnavesti.”).

Daca in viata unui copil vulnerabil la anxietate predomina mesaje de pericol, ele nu vor face decat sa-i intareasca ingrijorarile. Consecintele neglijentelor pot fi explicate cu ajutorul regulilor care se aplica pentru toti oamenii: “Inchidem usa de fiecare data cand iesim, ok?”, “Oare ti-ai legat sireturile bine? Ia verifica.”, “Hm, in locul tau mi-as mai pune o haina pe mine, toamna ne imbracam mai gros.”. Aceste formulari nu dau impresia de pericol. Ca atare, ele nu intaresc anxietatea (raspunsul instinctual de aparare in caz de pericol).

sa nu se contagieze si familia de la ingrijorarile excesive ale copilului. Daca copilului ii este frica de ceva si va spune acest lucru, reactia dvs. trebuie sa fie una calma, calda si rationala: “ok, ti-e frica de testul de maine; inteleg asta, e firesc sa fim emotionati inainte de un test; te-ai pregatit pentru el? Bine, hai sa vedem ce te-ar ajuta sa te calmezi un pic.” Daca va ingrijorati si dvs. peste masura, copilul va crede ca este indreptatit sa simta asa…va privi testul ca pe un real pericol si i se va intari teama.

*Fiti empatic fata de sentimentele copilului, fara sa-i incurajati frica. Cand noua ne este frica de ceva si vine alta persoana sa ne spuna “Relaxeaza-te! Nu te mai ingrijora atata!”, ne relaxam? Nu prea….ca atare, nici pe copil nu-l ajuta sa-i spunem ca nu are de ce sa se ingrijoreze.

De ce? Pentru ca, pentru el, frica este reala, chiar daca pentru noi lucrurile nu stau asa. Este recomandabil sa validam sentimentele copilului (“Da, inteleg ca tie iti este frica. Stiu ca ti-e greu sa fii in starea aceasta.”) fara sa-i incurajam frica (“Inteleg ca ti-e greu sa fii in starea asta. Ce te-ar face sa te simti mai bine? Cum te-ai gandit sa reduci teama/ingrijorarea/frica?”).  In acest mod, il responsabilizam sa-si gaseasca singur solutii.

* Copiii cu anxietate tind sa caute repede ajutor in exterior si vor sa fie continuu reasigurati si sprijiniti. Ei trebuie sa invete ca pot sa va vorbeasca oricand despre temerile lor si ca veti fi mereu alaturi de ei, dar, in acelasi timp, ca ei sunt responsabili de reducerea ingrijorarilor. Orice incercare a copilului de a-si rezolva singur problemele trebuie  observata si laudata.

Incurajati independenta copilului. Lasati copilul sa faca anumite sarcini din casa singur, chiar daca nu le face asa bine cum v-ati dori. Dupa ce termina, laudati-l. Daca insista, de exemplu, sa-l ajutati la teme, stabiliti o regula prin care el sa-si faca temele intai singur si apoi sa ceara ajutor la acele puncte pe care nu le-a stiut.

Daca copilul refuza, aveti dreptul sa refuzati sa-l ajutati. In acest mod, va vedea ca este mai rau sa nu incerci si sa mergi cu tema nefacuta, decat sa incerci si sa gresesti (iar ulterior sa primesti ajutor).Regulile trebuie stabilite de comun acord, intr-o maniera amiabila, fara amenintari. Respectarea fiecarei reguli trebuie insotita de un premiu (o imbratisare, timp petrecut intr-o activitate placuta pentru copil, ceva dulce, mancarea preferata etc.). Nerespectarea unei reguli atrage dupa sine consecinte firesti negative (nu incerci sa faci tema, te vei duce cu ea nefacuta) sau retragerea de privilegii (nu-ti pui cartile in biblioteca, nu poti sa te duci sambata la mall).

*Realizati un echilibru intre activitati placute pentru copil si sarcini/teme. Este important ca copilul sa se implice in activitati placute pentru el, la care se pricepe sau la care poate sa castige. Sunt utile in mediul familial jocurile de grup:de exemplu, Monopoli. Copilul petrece timp cu familia si are sansa de a-si dezvolta spiritul de competitie.

Jocurile dinamice de echipa sunt iarasi o modalitate prin care copilul poate invata la ce este bun, crescandu-i astfel independenta si stima de sine: fotbal, volei, tenis, inot etc. Activitatile fizice anima copiii, inclusiv pe cei care sunt mai retrasi, iar echipa le da senzatia ca fac parte din ceva si ca au un scop de indeplinit.

 

Mult succes! :)

Pentru parinti

Cum sa nu mai fiu un parinte supraprotectiv

 

Copiii au o abilitate extraordinara de a prelua ingrijorarile si fricile parintilor, asa ca, daca va considerati un parinte supraprotectiv, incercati sa schimbati putin abordarea.

Urmatoarele recomandari va pot ajuta:

–        Priviti situatia in ansamblul ei. Care este cel mai rau lucru care se poate intampla intr-o anumita situatie? Care este probabilitatea reala ca acel lucru sa se intample? In general, va veti da seama ca e foarte putin probabil ca acel scenariu din mintea dvs. sa devina realitate. Frica dvs. umbreste oportunitatile de invatare ale copilului? Daca da, atunci este necesar sa-l lasati sa-si asume singur anumite riscuri pentru a putea invata experientiind.

–        Invatati sa evaluati fiecare situatie pe loc, nu sa trageti o concluzie generala bazata pe o singura experienta neplacuta. Nu va lasati prada fricilor!

–        Consultati-va cu alti parinti care nu sunt supraprotectivi. Observati cum gandesc ei despre copiii lor si invatati din atitudinea lor.

–        Creati un mediu sigur pentru copil, atat cat se poate. Asigurati-va ca obiectele periculoase din casa nu sunt la indemana copilului (cutite, pile etc.); alegeti sa mergeti in parcuri curate si locuri de joaca prietenoase. Nu puteti controla fiecare miscare a copilului sau fiecare mediu, insa puteti selecta pe cele mai bune din ceea ce vi se ofera. Aceasta alegere va aduce un confort-acela de a fi selectat ce a fost mai bun pentru copil.

–        Cunoasteti prietenii copiilor dvs. Permiteti altor copii sa vina la dvs. acasa si sa se joace cu copilul dvs. Apoi, lasati copilul la altcineva acasa si incercati sa nu-l supravegheati permanent.

–        Invatati copilul sa respecte cateva reguli de siguranta (sa se joace intr-un anumit spatiu, sa nu bage in gura obiecte de pe jos etc.). Nu puteti sa-l protejati de orice pericol de pe lumea aceasta, insa puteti sa-l invatati cum sa se protejeze de cateva lucruri esentiale.

–        Daca va lasati copilul in grija altcuiva, asigurati-va ca i-ati explicat regulile de siguranta de baza si aveti incredere in acea persoana. Daca nu alegeti o persoana de incredere, nu veti putea fi linistit atunci cand sunteti departe de copil.

–        Atunci cand copilul incearca ceva nou, incurajati-l si lasati-l sa experientieze. Trebuie sa invete singur diferenta dintre ce-i place si ce nu-i place, dintre ce poate si ce nu poate.

–        Daca aveti un copil temator, ajutati-l sa faca fata cat mai independent fricilor lui, nu sa-l feriti de orice considera el ca este periculos. Evitarea continua a unor obiecte sau situatii in care ne este frica nu face decat sa intareasca frica si sa ne restranga aria de activitati si confort.

–        Atunci cand copilul se juleste in parc, incercati mai intai sa-l calmati si sa-i spuneti ca durerea va fi tot mai mica; abia apoi ocupati-va de julitura.

–        In situatii problematice pentru copil (nu gaseste o jucarie intr-o cutie), lasati copilul sa se straduiasca, nu-i oferiti solutia imediat. El trebuie sa invete sa persiste atunci cand intampina greutati.

–        Invatati copilul sa ceara ajutor atunci cand are nevoie. Nu anticipati mereu dorintele lui, lasati-l sa ceara si sa depuna efort pentru ceea ce doreste.

Mai multe informatii in limba engleza, puteti gasi la:

http://tvoparents.tvo.org/article/tips-overprotective-parents

Aici aveti un mini-test cu privire la tendinta de a fi supraprotectiv (in limba engleza):

http://tvoparents.tvo.org/overprotective_quiz