Recomandari pentru parintii cu copii anxiosi

Anxietatea este cea mai des intalnita problema emotionala, atat la copii, cat si la adulti. Este important sa fie tratata inca de timpuriu, pentru a nu provoca dificultati semnificative in viata copilului: deteriorarea situatiei scolare, relatii sociale neadecvate, depresie etc. Aproape jumatate dintre copiii care au o tulburare de anxietate, continua sa aiba probleme din sfera anxietatii la varsta adulta.

Vestea buna este ca anxietatea poate fi diminuata, iar parintii joaca un rol important. Mai intai, este esential sa cunoasteti cateva informatii despre anxietate:

1.Anxietatea este, in general, o reactie normala: toti ne ingrijoram la un moment dat in legatura cu ceva. E firesc ca un copil sa se simta anxios inainte de un test.

2.Anxietatea nu reprezinta un pericol. Desi starea aceea de ingrijorare, tensiune este foarte neplacuta, ea descreste inevitabil.

3.Anxietatea este, in general, adaptativa. Ea ne ajuta sa ne mobilizam in fata pericolelor reale, ne motiveaza sa avem performante ridicate, sa fim vigilenti cand traversam strada etc. Fara ea, nu am supravietui.

Asadar, cand ii cerem copilului sa-si infrunte fricile, ii cerem, de fapt, sa-si inhibe un raspuns instinctual la pericol. De aceea este foarte greu!

Cand devine anxietatea o problema? Atunci cand copilul se ingrijoreaza excesiv in legatura cu situatii care nu reprezinta un pericol real. Ingrijorarea excesiva presupune:

–         ganduri negative cu privire la situatie;

–         sentimente neplacute (adesea frica);

–         reactii fiziologice specifice (batai puternice ale inimii, transpiratie, tensiune musculara, dureri de burta, senzatii de ameteala etc.);

–        reactii comportamentale specifice (evitarea locurilor/persoanelor/situatiilor in care copilul se simte rau).

 

Recomandari utile:

*Fiti un model adecvat pentru copil. Deseori, copiii cu probleme de anxietate sunt crescuti de parinti anxiosi si preiau modelul familial de ingrijorare si frica. Pentru a-l ajuta pe copil sa fie mai curajos si sa-si infrunte fricile, este necesar ca membrii familiei:

–  sa se comporte intr-o maniera calma;

– sa nu-l expuna pe copil la propriile lor ingrijorari (“Ce-o sa ne facem cu banii!?”, “Vai, tara asta se duce de rapa!”, “Ce ne facem la iarna daca se scumpeste intretinerea!?”etc.); este bine ca copilul sa stie ca unele lucruri nu sunt asa cum v-ati dori sa fie, insa folositi un ton calm in prezenta lui si incercati sa va detasati emotional de probleme;

– sa nu-i transmita tot felul de mesaje de pericol (“Sa inchizi usa cu cheia ca altfel ne fura hotii!”, “Sa iei note bune la scoala ca altfel ajungi cersetor pe strada!”, “Ai grija sa-ti legi sireturile ca altfel cazi si iti spargi capul!”, “Vai, ce subtire te-ai imbracat! O sa te imbolnavesti.”).

Daca in viata unui copil vulnerabil la anxietate predomina mesaje de pericol, ele nu vor face decat sa-i intareasca ingrijorarile. Consecintele neglijentelor pot fi explicate cu ajutorul regulilor care se aplica pentru toti oamenii: “Inchidem usa de fiecare data cand iesim, ok?”, “Oare ti-ai legat sireturile bine? Ia verifica.”, “Hm, in locul tau mi-as mai pune o haina pe mine, toamna ne imbracam mai gros.”. Aceste formulari nu dau impresia de pericol. Ca atare, ele nu intaresc anxietatea (raspunsul instinctual de aparare in caz de pericol).

sa nu se contagieze si familia de la ingrijorarile excesive ale copilului. Daca copilului ii este frica de ceva si va spune acest lucru, reactia dvs. trebuie sa fie una calma, calda si rationala: “ok, ti-e frica de testul de maine; inteleg asta, e firesc sa fim emotionati inainte de un test; te-ai pregatit pentru el? Bine, hai sa vedem ce te-ar ajuta sa te calmezi un pic.” Daca va ingrijorati si dvs. peste masura, copilul va crede ca este indreptatit sa simta asa…va privi testul ca pe un real pericol si i se va intari teama.

*Fiti empatic fata de sentimentele copilului, fara sa-i incurajati frica. Cand noua ne este frica de ceva si vine alta persoana sa ne spuna “Relaxeaza-te! Nu te mai ingrijora atata!”, ne relaxam? Nu prea….ca atare, nici pe copil nu-l ajuta sa-i spunem ca nu are de ce sa se ingrijoreze.

De ce? Pentru ca, pentru el, frica este reala, chiar daca pentru noi lucrurile nu stau asa. Este recomandabil sa validam sentimentele copilului (“Da, inteleg ca tie iti este frica. Stiu ca ti-e greu sa fii in starea aceasta.”) fara sa-i incurajam frica (“Inteleg ca ti-e greu sa fii in starea asta. Ce te-ar face sa te simti mai bine? Cum te-ai gandit sa reduci teama/ingrijorarea/frica?”).  In acest mod, il responsabilizam sa-si gaseasca singur solutii.

* Copiii cu anxietate tind sa caute repede ajutor in exterior si vor sa fie continuu reasigurati si sprijiniti. Ei trebuie sa invete ca pot sa va vorbeasca oricand despre temerile lor si ca veti fi mereu alaturi de ei, dar, in acelasi timp, ca ei sunt responsabili de reducerea ingrijorarilor. Orice incercare a copilului de a-si rezolva singur problemele trebuie  observata si laudata.

Incurajati independenta copilului. Lasati copilul sa faca anumite sarcini din casa singur, chiar daca nu le face asa bine cum v-ati dori. Dupa ce termina, laudati-l. Daca insista, de exemplu, sa-l ajutati la teme, stabiliti o regula prin care el sa-si faca temele intai singur si apoi sa ceara ajutor la acele puncte pe care nu le-a stiut.

Daca copilul refuza, aveti dreptul sa refuzati sa-l ajutati. In acest mod, va vedea ca este mai rau sa nu incerci si sa mergi cu tema nefacuta, decat sa incerci si sa gresesti (iar ulterior sa primesti ajutor).Regulile trebuie stabilite de comun acord, intr-o maniera amiabila, fara amenintari. Respectarea fiecarei reguli trebuie insotita de un premiu (o imbratisare, timp petrecut intr-o activitate placuta pentru copil, ceva dulce, mancarea preferata etc.). Nerespectarea unei reguli atrage dupa sine consecinte firesti negative (nu incerci sa faci tema, te vei duce cu ea nefacuta) sau retragerea de privilegii (nu-ti pui cartile in biblioteca, nu poti sa te duci sambata la mall).

*Realizati un echilibru intre activitati placute pentru copil si sarcini/teme. Este important ca copilul sa se implice in activitati placute pentru el, la care se pricepe sau la care poate sa castige. Sunt utile in mediul familial jocurile de grup:de exemplu, Monopoli. Copilul petrece timp cu familia si are sansa de a-si dezvolta spiritul de competitie.

Jocurile dinamice de echipa sunt iarasi o modalitate prin care copilul poate invata la ce este bun, crescandu-i astfel independenta si stima de sine: fotbal, volei, tenis, inot etc. Activitatile fizice anima copiii, inclusiv pe cei care sunt mai retrasi, iar echipa le da senzatia ca fac parte din ceva si ca au un scop de indeplinit.

 

Mult succes! :)


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s