Dezvoltarea limbajului verbal cu ajutorul jocului

http://covorasulfermecat.ro/page.php?id=12&s1=58&s2=12

 

Dintre problemele de dezvoltare pe care le are un copil, vorbirea și înțelegerea limbajului sunt printre cele mai ușor de observat de către părinți și, totodată, printre cele mai deranjante. Mai jos sunt enumerate cele mai importante achiziții legate de limbaj pe care trebuie să le aibă un copil până la vârsta școlară.
Principala modalitate prin care un copil mic învață este jocul – o activitate plăcută, motivantă în sine, care se asociază cu bucurie.
Un copil cu întârziere în dezvoltarea limbajului are nevoie de multe repetiții pentru a-și dezvolta limbajul verbal și, încă o dată, are nevoie să-și dea seama că vorbitul este mijlocul principal prin care el poate obține ce-și dorește.

În continuare, vom oferi câteva sugestii despre cum să stimulezi vorbirea copilului în timpul jocului.

 

Între unu și 2 ani, copiii își dezvoltă în mod obișnuit ritmul și sunetele vorbirii. De aceea, este foarte important să-l stimulezi să emită sunete cât mai diverse în orice situație, chiar dacă ele nu au un înțeles anume.
Poti face acest lucru imitând ceea ce spune copilul cu intonații diferite, sub formă de joc („ba-ba-bam”, „ma-ma-muuu” sau „mama vino, vino, vino” – pe un anumit ritm). Astfel, copilul învață să facă diferențe între sunetele pe care le aude în jur și, drept urmare, să le articuleze mai bine. Profita de orice situație sau jucărie de care este interesat copilul pentru a-l atrage să emită sunete.
Repeta de multe ori pe zi jocurile dacă ai un copil care nu  vocalizează. Sau, joaca-te în fața oglinzii și pune-i mânuța pe fața ta pentru ca el să simtă vibrațiile buzelor, ale obrajilor, ale gâtului atunci când vorbim. Pune-i apoi mânuța pe fața lui și fa aceleași sunete – probabil copilul va vrea să vadă dacă și la el se simte la fel și va avea tendința să încerce. Asemenea activități trebuie sa se transforme intr-un un moment plăcut pentru copil pentru ca lui să-i fie drag să spună ceva.
Dacă nu-i place niciun obiect în mod deosebit, foloseste-te de jocuri fizice (gâdilături, sărituri, rostogoliri etc.) și asociaza un joc cu un cuvânt anume (spune „hopa” de fiecare dată când îl arunci în sus). Așteapta să facă un gest sau să verbalizeze ceva înainte să faci din nou „hopa” (așa, copilul va învăța că pentru a se mai juca, trebuie să ceară, să comunice că vrea jocul).
Este esențial ca limbajul să fie un mijloc util pentru copii de a spune ce-și doresc sau ce le trebuie, adică să fie funcțional. Atunci când el arată că vrea să fie luat în brațe, pune-l să spună ceva înainte de a-l ridica (poate să fie un simplu „ăăăă” sau „sus”), în ciuda faptului că ai înțeles din gesturi ce-și dorește. Asociaza toate cererile, toate gesturile sau expresiile faciale cu anumite sunete/ cuvinte.
Începând cu 2 ani, ar trebui să combine două cuvinte în joc, pentru a exprima ceva cu sens („pușa papă”, „mama nani”). Faceti diferite acțiuni cu jucăriile preferate ale copilului și pune-l să imite ce spuneți („cubul cadeee!”). Da-i lui obiectele și ajuta-l să facă la fel, încurajându-l să și spună. Nu contează că nu pronunță corect cuvintele.
În această etapă este mai important să-și extindă vocabularul activ (cuvintele pe care le folosește contextual), decât să articuleze corect cuvinte. Cânta-i de fiecare dată când ai ocazia și faceți rime despre jucării. La această vârstă sunt îndrăgite și cântecelele însoțite de gesturi (cum ar fi „Ala-bala portocala” sau „Pic, pic, pic”).
Între 3 și 4 ani, copiii folosesc limbajul pentru a negocia cu cei de-o seamă și cu adulții. De asemenea, este perioada în care ei pun foarte multe întrebări despre tot ce văd în jur. Tocmai de aceea, este esențial să-l duci pe copil în locuri cât mai diverse și să-i arăti cum se desfășoară activitățile de zi cu zi (cum face mama mâncare, cum spală rufe, cum se joacă fotbal, cum funcționează escavatorul etc.). Încurajeaza-l să spună câte ceva despre ceea ce vede.
Dacă pune întrebări, fiți răbdători și răspundeți-i făcând comparații cu desenele/poveștile pe care le urmărește. Dacă copilul nu manifestă interes pentru locuri sau activități noi, expune-l oricum și vorbeste-i ca și oricărui alt copil. Mai mult, repeta în joc ceea ce el vede zilnic. Joaca-te cu el de-a bucătăria, de-a măturatul, de-a doctorul, de-a grădinița, de-a magazinul etc. și fa așa încât aceste activități să pară distractive.
Pune-i cât mai multe întrebări deschise ( întrebări prin care nu se răspunde cu „da/nu”) pentru ca el să găsească singur un răspuns potrivit („Ce animal ți-a plăcut la zoo?” în loc de „Ți-a plăcut tigrul?”), chiar tu stii deja ce va răspunde.
Un joc amuzant prin care copilul poate fi stimulat să formuleze cereri este jocul „de-a regina/regele” în care copilul trebuie să dea comenzi slujitorilor, regula de bază fiind că n-are voie să dea aceeași comandă de 2 ori: așaza regina/regele pe un scaun înalt și pune-i mai multe obiecte/jucării preferate în cameră; slujitorul intră în cameră, face plecăciune și ascultă porunca. În acest fel, copilul exersează cererile și își îmbogățește vocabularul activ. În funcție de nivelul la care se află, îl pui să poruncească printr-un singur cuvânt („pufuleți”) , prin două cuvinte („Adu-mi pufuleți”) sau prin propoziții/fraze mai complexe („Adu-mi, te rog, evantaiul și fă-mi vânt! ”, „Vreau mărul verde, nu pe cel roșu!”).
După vârsta de 4 ani, copiii continuă să elaboreze scenariile de joc, să inventeze activități sau reguli de joc fără să fie nevoie de idei din partea adultului. Un mijloc bun de a-l ajuta pe copil să inventeze îl constituie activitățile de tip „Completează mai departe…”. Dacă îi plac poveștile, îi poti cere să ghicească sfârșitul poveștii sau, dacă nu este mulțumit de final, să-i dea el altul. Întreaba-l despre personajele preferate și roaga-l să le interpreteze altfel. În funcție de nivelul lui de dezvoltare, îl vei ajuta să găsească noi acțiuni pe care le poate face personajul ales.
Deși nu am discutat aici despre jocurile de grup, ele motivează mult copiii să comunice. Într-un joc de grup, pune copilul să repete regulile jocului și să-i sancționeze pe cei care nu le respectă („Tu trebuie să stai o tură!”). Jocurile de grup se pot desfășura static, într-un cerc (de exemplu, „Nu te supăra frate!”, „Piticot”) sau dinamic, copiii trebuind să facă diferite mișcări (de pildă, „Salata de fructe”).

Bibliografie
 
Macintyre, C. (2010). Play for Children with Special Needs. Taylor & Francis Group, London.
The National Institute for Play: http://www.nifplay.org/states_play.html
Claudia Draganescu – psiholog

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s