Monthly Archives: July 2016

Alegerea activitatilor de ergoterapie la copii

In alegerea unei activităţi cu caracter terapeutic  trebuie să se aibă în vedere aspectele fizice, psihice, profesionale şi sociale în relaţie cu particularităţile deficienţei şi personalităţii pacientului.

A) Aspectul fizic– mişcarea fiind un element principal în ameliorarea şi/sau recuperarea funcţiei deficitare, vom avea în vedere:

1) amplitudinea  si precizia mişcărilor;

2) rezistenţa la efort, care poate fi dezvoltată prin folosirea unor materiale diverse, ca: lemn, lâna, sfoară, fie prin folosirea unor instrumente variate ca formă şi greutate; de asemenea, ea poate fi dezvoltata si prin prelungirea activitatilor in care este implicat pacientul;

3) coordonarea mişcărilor, prin activitati vizând o unul sau toate membrele, de la mişcări de mare amplitudine (ţesut, olărit)  pana la mişcări de fineţe (desen, scris,  utilizarea claviaturilor);

4) repetiţia mişcărilor: se realizează în scopul echilibrării perioadelor de contracţie şi relaxare a muşchilor.

B) Aspectul psihic

– unii pacienti pot fi rezistenti la activitatile propuse, de aceea este important sa luam in calcul preferintele lor (unii prefera sa picteze, altii sa modeleze cu plastilina);

– se va porni de la activitati cu durata scurta de timp (2-3 minute in care pictam un ou de Paste) pana la activitati complexe, cu durata mai lunga de timp (50 minute);

– crearea unei atmosfere placuta de lucru este importanta (cantat, dansat, ascultat muzica in timp ce lucram la altceva);

– acordarea unui premiu simbolic (diploma de harnicie) pentru pacientul care a realizat cele mai frumoase lucrari sau pentru cel care a fost cel mai ascultator.

C) Aspectul social

reinserţia socială a copilului poate fi facilitată prin activitati de autoingrijire, chiar şi în cazul celor cu membre amputate (ei vor invata, in limita posibilitatilor fizice, sa se spele, sa se pieptene, sa manance  etc.);

– facilitarea mobilitatii si a independentei pot fi realizate prin readaptarea mediului in care traieste copilul (aranjarea mobilei intr-un anumit fel, folosirea de scaune speciale , bare de protectie sau sustinere, folosirea unor tacamuri speciale pentru a manca etc.);

– favorizarea de interactiuni sociale prin ducerea copilului in diferite locuri din comunitate (spectacole, locuri de joaca, parcuri, piscina, excursii, la picnic, in padure, cu bicicleta etc.);

– inscrierea copilului in cluburi frecventate de cei cu un diagnostic asemanator lui sau de cei care au aceleasi interese ca el.

Referinte

POPOVICI, D.V. (2004) – Terapie ocupaţională pentru persoane cu deficienţe, Ed. Muntenia, Constanţa.

http://covorasulfermecat.ro/component/k2/item/53-activitatile-de-ergoterapie-la-copii.html

 

Ce este ergoterapia

Ergoterapia este o ramură a terapiei ocupaţionale şi se ocupa de  procesul de recuperare a capacităţilor de muncă a persoanelor cu tulburari psihice si/sau  motorii.

Este o „metodă de tratament pentru afecţiunile fizice şi mentale prescrisă de medici şi aplicată de specialişti folosind munca sau oricare altă formă de ocupaţie în vederea corijării tulburărilor funcţionale.” (Popescu Al.,1993).

Scopurile ergoterapiei:

1.– stimularea încrederii în sine a pacientilor şi dezvoltarea firească a personalităţii lor;

2.– organizarea unor programe de activitati care sa le aduca bucurie si sa le imbuntateasca abilitatile manuale;

3.– evaluarea capacităţilor şi înclinaţiilor catre o anumita ocupatie (care ar putea deveni meseria lor in viitor);

4.– corelarea recuperării medicale cu cea profesională (de exemplu, impletirea de cosuri din nuiele pentru a le vinde ulterior);

5.– diminuarea dependentei pacientului de persoanele de ingrijire.

 

Cine beneficiază de ergoterapie?

Ergoterapia urmăreşte învăţarea unor activităţi de muncă şi formarea abilităţilor manuale la pacientii (copii, adolescenti, adulti) cu  tulburari diferite:

-retard psihomotor;

-paralizii;

-tulburare de spectru autist;

-sindroame genetice;

-afectiuni neurologice (accident vascular cerebral);

-psihoze, depresie cronica.

 

Noi lucram cu copii si adolescenti. Este foarte importanta dobandirea de abilitati practice inca de timpuriu.

 

Ce facem noi la ergoterapie?

In functie de varsta si de abilitatile motorii, cognitive si de limbaj ale pacientilor, in cadrul sedintelor de ergoterapie facem urmatoarele tipuri de activitati:

–        Modelaj (figurine, martisoare, bibelouri, vase  din plastilina, fimo, lut etc.).

–        Decupaj si lipit (crearea de felicitari, tablouri sau ornarea diferilor obiecte, in vederea infrumusetarii lor).

–        Pictat si colorat (se pot picta/colora diverse obiecte, cum ar fi cosulete, oua de Paste, farfurii, cani, tricouri etc.).

–        Cusut si tesut.

–        Activitati casnice: calcat si impaturit haine , spalat vase/rufe, pregatit mancare , dat cu aspiratorul.

 

Referinte

POPOVICI, D.V. (2004) – Terapie ocupaţională pentru persoane cu deficienţe, Ed. Muntenia, Constanţa.

http://covorasulfermecat.ro/ce-facem/cui-ne-adresam/ergoterapie.html

Camera senzoriala Covorasul Fermecat

Creierul nostru comunica cu lumea din jur si cu propriul corp prin intermediul simturilor: auz, vaz, gust, simturile tactil, proprioceptiv (stim unde se afla fiecare parte a corpului nostru, chiar daca nu o privim; constiinta propriului corp) si vestibular (echilibru si coordonare).

Unii copii nu-si pot folosi armonios toate simturile pentru a desfasura diferite activitati din viata lor (nu se pot da in leagan,  nu pot scrie corespunzator, se impiedica de multe ori etc.). Despre ei spunem ca au dificultati de integrare senzoriala.

Exista copii cu tulburari psihomotorii severe care au nevoie de stimulare senzoriala suplimentara (lumini, texturi, greutati, mirosuri, masaj etc.). Expunerea la stimuli din exterior ii poate ajuta sa fie mai vigilenti, mai constienti de ceea ce se intampla in jurul lor sau , pur si simplu, mai veseli.

Camera noastra senzoriala cuprinde echipamente de stimulare vizuala (lumini colorate), auditiva (muzica, instrumente muzicale), tactila (materiale textile diferite, jucarii cu texturi diverse, echipamente cu greutati diferite) si vestibulara (echipamente pentru imbunatatirea echilibrului si a coordonarii).

Realizam activitati de stimulare si de integrare senzoriala, potrivite pentru:

–        copiii cu dizabilitati psihomotorii severe;

–        copii cu tulburari de externalizare (ADHD, hiperactivitate);

–        copii cu tulburari de dezvoltare (autism);

–        copii cu dificultati de coordonare (“neindemanatici”, “impiedicati”);

–        copii carora le este foarte teama sa atinga texturi obisnuite (alimente, pamant, nisip, iarba etc.).

http://covorasulfermecat.ro/ce-facem/cui-ne-adresam/terapie-senzoriala.html